Biserica Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „NAȘTEREA SFINTEI FECIOARE MARIA” SIRET

Biserica Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” Siret a fost zidită în perioada 1816-1826, sfinţită în anul 1826, renovată în perioada 1936-1938, 1993-2000, resfinţită la 8 septembrie 2000.

Aceasta deține o capelă privată în cimitir construită în anul 1878 și capela mortuară „Isus Milostiv” (lângă biserică) sfinţită la 30 octombrie 2016.

Biserica are formă de corabie, e în stil roman şi are o lungime de 33 m, şi o lăţime de 12,50 m. În biserică se află statui sculptate în lemn de Stufleser, precum şi două icoane pictate în ulei, de o vechime necunoscută, dar apreciată la circa 100 de ani. Pictura şi zugrăveala bisericii datează din anul 1936.

Prima comunitate catolică din oraşul Siret s-a format la începutul secolului al XIV-lea, fiind întemeiată de coloniştii germani, veniţi din Boemia, Polonia şi Transilvania, care s-au aşezat în oraş. Tradiţia susţine că soţia lui Dragoş Vodă (1352-1354) i-a ajutat pe catolicii din Siret să-şi construiască o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Încă din 1326, la Siret este menţionată o mănăstire franciscană care avea o biserică proprie cu hramul Trupul Domnului.

La cererea lui Laţcu-Vodă (1365-1374), papa Urban al V-lea (1362-1370) a aprobat înfiinţarea unei episcopii catolice în oraşul Siret şi ridicarea urbei la rangul de „civitas„. Primul episcop a fost prelatul polonez Andrei Wasilo de Jastrzebiec, sfinţit la 9 martie 1371 la Cracovia. Între 1377 şi 1380, cu sprijinul doamnei Margareta Muşata a fost întemeiată o mănăstire dominicană în oraş, ce avea o biserică cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. În scurta sa existenţă (1371-1572), Episcopia Catolică de Siret a avut cinci episcopi titulari, toţi polonezi. Episcopia, mănăstirile şi parohia au dispărut la sfârşitul secolului al XVI-lea, credincioşii s-au refugiat în Polonia şi Transilvania, iar lăcaşurile de cult au fost devastate.

A doua parohie catolică din oraşul Siret s-a format între 1775 şi 1811, odată cu formarea comunităţii germane. La început a fost înfiinţat un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt, iar după retragerea armatei imperiale a fost înfiinţat un diaconat subordonat canonic Episcopiei de Bacău. În anul 1796, Bucovina este desprinsă din Episcopia de Bacău şi trecută în subordinea Arhiepiscopiei de Lemberg (Lvov).

În 1811, împăratul Franz I (1792-1830), a ridicat diaconatul din Siret la rangul de parohie. Primul paroh a fost pr. Joseph von Nitzki. În acea vreme, de parohie aparţineau localităţile: Baineţ cu Vicşani (Ruda), Gărbăuţi, Mănăstioara, Tereblecea şi Văşcăuţi, însumând 1569 de credincioşi, germani şi poloni.

Lucrările pentru construirea actualei biserici au început în 1816 sub conducerea pr. Mathias Fetzky. Biserica este construită din piatră şi cărămidă, are formă de navă, în stil roman, având dimensiunile: 33 m lungime, 12,5 m lăţime şi 35 m înălţimea turnului. Biserica are hramul Naşterea Maicii Domnului şi a fost sfinţită în vara anului 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Alois Skrabel von Ankwicz. Între anii 1826 şi 1908, biserica a servit ca lăcaş de cult pentru credincioşii greco-catolici ucraineni din oraş. Biserici romano-catolice au fost construite cu timpul şi în filialele Baineţ, Tereblecea şi Vicşani. În oraşul Siret au fost construite trei capele şi câte una la Vicşani, Şerbăuţi, Tereblecea şi Mănăstioara.

Începând cu anul 1930, Bucovina trece sub jurisdicţia Episcopiei de Iaşi. Între anii 1936 şi 1938, biserica a fost renovată sub conducerea parohului Agust Zolandowski, iar între 1993 şi 2000 sub conducerea parohilor Eugen Lucaci şi Valerian Enăşcuţ. Cel mai important eveniment din viaţa parohiei în ultimele cinci decenii l-a constituit aniversarea a 625 de ani de la înfiinţarea Episcopiei de Siret, la 9 martie 1996.