Cercetările arheologice efectuate în perimetrul urban al orașului Siret au evidențiat existența unor vetre de locuire permanentă, și aceasta începand încă din neolitic. Varietatea și mulțimea artefactelor descoperite au dus la concluzia că în perimetrul actualului oraș a existat din toate timpurile o localitate cu un numar important de locuitori, deși nu există dovezi scrise în acest sens. Iată și câteva repere cronologice definitorii:
1211 – 1225 – Pe unul din dealurile din preajma Siretului, Cavalerii Teutoni ridică o fortăreață, cu scop de apărare. Nu se cunoaște data exactă a zidirii, dar informația apare în „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave”, editat în 1880 la Varșovia.
1241 – Este menționată distrugerea, de către tătari, a castelului ridicat de Cavalerii Teutoni, împreună cu orașul Siret, aflat în apropiere (sursa: „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave”).
1326 – Este confirmată existența, la Siret, a unei mânăstiri franciscane, având hramul Trupul Domnului, în care au fost înmormântați doi călugari franciscani polonezi, uciși de lituanieni (conform unor materiale documentare ale bisericii romano-catolice).
1334 – Într-o scrisoare a călugărilor franciscani este amintită o mânăstire a acestora, situată în orașul Siret (civitas Sereth – sursa: materiale documentare ale bisericii romano-catolice).
1339 – În portulanul lui Angelio Dulcert apare prima consermnare documentară a orașului Siret.
1340 – Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papa este menționat orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia.
1351 – Regele Ungariei, Ludovic de Anjou, încheie, la Siret, un tratat de pace cu ducele Lituaniei, stabilind, totodată, și granițele principatului Moldova, care se vor păstra sute de ani.
1354 – 1358 – În timpul domniei principelui Sas Vodă, Orașul Siret devine capitala Moldovei.
1358 – Este terminată construcția Bisericii Sfânta Treime, care a deservit și curte domnească. Sfântul lăcaș, care s-a păstrat in forma inițială este și în prezent funcțional. Începând cu anul 1370, atât timp cât capitala Moldovei a fost în orașul Siret, a fost probabil, biserică episcopală ortodoxă.
1359 – 1365 – În timpul domniei lui Bogdan I, Siretul își păstrează statutul de capitală a Moldovei.
1365 – 1373 – Orașul Siret este în continuare capitală a Moldovei și în timpul domniei principelui Lațcu Vodă.
1370 – Se finalizează lucrările de ridicare a Bisericii Sf. Ioan Botezătorul, finanțate de principesa Margareta Mușat, mama lui Petru I Mușat. Construcția nu s-a păstrat în forma inițală, suferind de-a lungul timpului o serie de modificări arhitectuare. Funcțională și în prezent, adăpostește o parohie ortodoxă din Siret.
1371 – S-a înființat Episcopia Romano-Catolică de Siret, prima episcopie ecumenică romano-catolică din Moldova, iar Episcop a fost numit Andrei de Cracovia, confesor al reginei Elisabeta de Ungaria, sora regelui Cazimir al Poloniei.
1371 – Lângă mânăstirea franciscană s-a înființat o școală cu predare în limba latină, fiind prima instituție de acest fel din Moldova.
1373 – Se înființează, pe pe lângă mânăstirea dominicană, o altă școală cu predare în limba latină.
1375 – 1391 – Sub Petru I Mușat, capitala Moldovei rămâne la Siret, până în anul 1388. Acesta a fost căsătorit cu sora regelui poloniei, Vladislav Jagello.
1377 – Petru I Mușat bate prima monedă din istoria Moldovei. Monetăria funcționa, pe atunci, la Siret.
1380 – Margareta Mușat, mama principelui Petru I, înființează prima bibliotecă din Moldova, pe lângă mânăstirea franciscană din Siret. Aceasta a funcționat până în anul 1573, când a fost desființată la porunca lui Ion Vodă cel Cumplit. Se pare că, biblioteca ar fi fost mutată la Iași în 1575 de logofătul Ion Golia, care a ridicat aici o mânăstire.
1388 – Sub domnia lui Petru I Mușat capitala Moldovei este mutată de la Siret la Suceava, iar orașul Siret devine moșia soțiilor de domnitori.
1391 – Siretul devine un important centru de pelerinaj, atât pentru credincioșii romano-catolici, cât și pentru cei ortodocși.
1395 – Se înființează școli pe lângă bisericile ortodoxe din Siret.
1401 – Orașul Siret apare ca reședință episcopală a armenilor. În anul 1352 este menționată aici o importantă colonie armeană.
1407 – Alexandru cel Bun acordă scutiri de impozite pentru negustorii armeni care doresc sa se stabilească în Siret. Orașul era pe atunci un important centru comercial pe drumul ce lega Marea Neagră de Marea Baltică.
1421 – Siretul, cu toate veniturile sale, este dăruit, de Alexandru cel Bun, fostei sale soții, Doamna Ringala. Ea este sora cneazului Vitold al Lituaniei și vară a regelui Poloniei, Vladisalv Jagiello. A divorțat de soțul ei din motive religioase (era catolică, iar Alexandru cel Bun ortodox).
1445 – Ștefan II, principele Moldovei, semnează, la Siret, un tratat de credintă față de Regatul Poloniei.
1453 – Alexandrel, domn al Moldovei, semnează, la Siret, un tratat de alianță cu Regele Cazimir al IV-lea al Poloniei.
1457 – Este înscăunat un nou episcop de Lvov, care ia în stăpânire duhovnicească și comunitatea armeană din Siret.
1473 – Ștefan cel Mare dăruiește Mânăstirii Putna venitul morilor sale din orașul Siret. Așezământul, care adăpostește și mormântul renumitului domn, se află la 45 km de orașul Siret.
1551 – Minas din Tokhat, secretar episcopal armean de Lvov, a vizitat nordul Moldovei, apoi a scris un poem în care pomenește despre existența bisericilor armenești din Siret, Suceava, dar și alte localități, precum și persecuțiile la care erau supuși locuitorii de origine armeană.
1632 – 1639 – Călugărul italian, Nicolo Barsi, vizitează Moldova și orașul Siret, iar în scrierile sale pomenește despre o impresionantă mânăstire dominicană, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. Aceasta zidire avea în gradină un izvor cu apă făcătoare de minuni (probabil, izvor cu apă sulfuroasă Asemenea izvoare au mai fost semnalate și la Mănăstioara n.a.) și era un important centru de pelerinaj .
1673 – Ștefan Petriceicu Vodă, domn al Moldovei, construiește biserica Sf. Onufrie, care, din punct de vedere arhitectural, constituie o copie a Mânăstirii Putna. Biserica este ridicată pe locul unei alte ctitorii mai mici, a unui preot local.
1730 – A fost ridicată biserica Sf. Dumitru, din cartierul Ruși, de către o familie autohtonă, numită Sbiera. În 1909, biserica a fost extinsă și este funcțională și în prezent, deservind cimitirul ortodox.
1600 ~ 1750 – Se pun bazele cimitirului evreiesc, unul dintre cele mai mari și vechi cimitire evreiești din Europa. Vârsta nu este certă, fiind posibil să fie anterior secolului al XVI-lea.
1763 – Apar mențiuni despre activitatea unor învățători care activau într-o școală înființată pe lângă Biserica Sfântul Onufrie.
1770 – Armatele ruse ocupă orașul Siret, aducând cu ele o ucigătoare epidemie de holeră, care pustiește orașul. La recensământul, efectuat în anul 1775, s-a constatat că în Siret mai locuiau doar 72 de familii.
1774 – Orasul Siret este încorporat în Imperiul Habsburgic, ca parte a provinciei numită Bucovina. În noua organizare teritorială vin și se stabilesc mulți germani și evrei.
1777 – Toți locuitorii orașului Siret depun jurământul de credință față de Împărat.
1781 – Ia ființă la Siret o școală primară germană de baieți și fete.
1782 – Comisia pentru delimitarea proprietăților (cadastu) din orașul Siret își începe activitatea. Comisii asemănătoare au fost înființate peste tot în Bucovina și pe baza activității lor se va întocmi Cartea Funciară, unde este atestat dreptul la proprietate pentru o anume suprafață de teren.
1786 – Orașul Siret devine resedință de județ pentru un teritoriu care se întinde pe 35 de sate, aflate în jurul lui.
1786 – Populația orașului Siret număra 1800 de locuitori, majoritatea fiind emigranți stabiliți aici. Este primul semn de revenire de după epidemia de holeră.
1826 – Este terminată construcția Bisericii Romano-Catolice din Siret.
1828 – Se construiește un sediu pentru Primărie. Aceasta clădire este funcțională și în prezent și adăpostește o policlinică.
1840 – S-a construit Templul Mare evreiesc din Siret. În el a funcționat o școală hasidică.
1849 – Ia ființă Ducatul Bucovinei, ca parte a Imperiului Austriac. Capitala este la Cernăuți. Noua provincie se bucură de o largă autonomie administrativă.
1861 – Se intruneste pentru prima data Dieta Ducatului Bucovina.
1863 – Căpitanul Joseph von Gutter, localnic cu vederi iluministe, înființează Societatea Muzeului din Siret, o entitate de istorie si arheologie.
1869 – La recensământul efectuat, orașul Siret numara 6484 locuitori, dintre care 30% sunt români, 28% evrei, 25% germani și 16% ucraineni.
1870 – Apare o primă referire despre „Clubul Român”, care avea o secținue literară, una muzicală, dar și o sală de lectură.
1871 – Societatea Muzeului din Siret realizează prima colecție arheologică din Bucovina, care mai apoi a fost donată Muzeului Țării de la Cernauți.
1876 – Se dă în folosință clădirea școlii din Siret, care este funcțională și în prezent.
1862 – 1887 – Perioadă de prosperitate și progres. Astfel sunt înființate 4 brutării, 1 abator și o moară.
1887 – 1900 – Intră în funcțiune mai multe unități economice, dintre care enumerăm: o fabrică de prelucrare a pieilor, o fabrică de spirt din cartofi și cereale, o fabrică de cremă de ghete, o fabrică de săpun de rufe, săpun de față, lumânări și cleiuri, o fabrică de lichioruri, 4 caramidării și un atelier de olărie.
1893 – Sosește în Siret, un grup important de emigranți polonezi din Rusia. Guvernul rus le-a oferit terenuri în Siberia, pe care ei le-au refuzat. În total, s-au așezat 52 de familii, numărând 315 persoane.
1896 – Începe să funcționeze o rafinărie de petrol, proprietate a unui cetățean numit Kraft.
1898 – Se dă în funcțiune Gara din Siret.
1905 – Este construită Judecătoria Siret. În prezent, în clădire, funcționează Spitalul orășenesc.
1907 – Se dă în folosință uzina de apă.
1908 – Este ridicată clădirea Prefecturii. În ea a funcționat ulterior Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret.
1908 – Se dă în folosință Biserica Greco-Catolică.
1910 – Intră în serviciu uzina electrică.
1913 – Se pun bazele Societății Muzicale „Tudor Flondor”, care organizează în același an și un prim concert.
1914 – 1918 – Primul Război Mondial. Frontul trece pe la periferia orașului Siret, fapt care afectează economic, social și cultural localitatea. Urmele vechilor tranșee sunt vizibile și astăzi.
1917 – 1918 – Trupele rusești ocupă orașul, iar la retragere îl jefuiesc. În martie 1918, în Siret au intrat trupele austriece.
1918, noiembrie – Trupele romanesti intră în oraș. În urma capitulării armatei austriece exista pericolul ca această regiune să fie ocupată de armatele rusești. Mai multe formațiuni politice ucrainene desfășurau o propagandă revizionistă susținută.
1918, noiembrie – Delegați din Siret participă la Congresul General al Bucovinei, care hotărăște reîntoarcerea acestei regiuni în granițele României.
1919 – Reprezentanții comunităților evreiești și germane din Siret recunosc unirea Bucovinei cu România.
1930 – Din punct de vedere socio-economic, orașul Siret se prezenta astfel : populația număra 7.397 locuitori, funcționau 2 mori cu aburi, 1 fabrică de bere, 1 tăbăcărie, 4 fabrici de cărămizi, ateliere de dogărie și curelărie.
Ca instituții de învățământ, existau: 1 liceu de băieţi, 2 şcoli primare, dar şi 2 grădinițe pentru copii.
Mai erau deschise: 1 cinematograf, 2 banci (Banca Comercială Sireteană, Banca Gospodarilor); existau 3 biserici ortodoxe, 1 biserică greco-catolică, 1 biserică romano-catolică, 1 evanghelico-luterană, 2 sinagogi, 7 case de rugăciune evreieşti, 1 casă de rugăciune a creştinilor după Evanghelie, 1 protopopiat ortodox.
Ca instituții de utilitate publică, funcționau: Gara, Primăria, Prefectura, Judecătoria de Ocol, Percepţia fiscală, Serviciul sanitar, Serviciul veterinar, Notariatul public, Poliţia, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic, 1 societate agricolă şi 1 soc. apicolă, 1 Spital comunal, Dispensarul «Principele Mircea», Casa de Asigurari Sociale, Filiala «Crucea Roşie», Societatea doamnelor izraelite, Societatea doamnelor germane, 1 societate de binefacere evreiască.
1934 – 1936 – A fost construită Biserica evanghelică. Aceasta funcționează și în prezent, dar ca biserică ortodoxă, din lipsă de credincioși evanghelici.
26 iunie 1940 – Ca urmare a unui ultimatum al URSS-ului, Romania își retrage armata și administrația din nordul provinciei Bucovina, iar noua graniță este stabilită in apropierea orașului Siret, unde se află și astăzi. În zilele care au urmat Ultimatului, peste 200.000 de persoane din nordul Bucovinei s-au refugiat în România.
1947 – După abdicarea Regelui este declarată Republica Populară Română. Orașul Siret este inclus în programele de dezvoltare ale statului socialist. S-au construit fabrici, dar și cartiere pentru muncitori. Fabrica de covoare, Fabrica de textile și Fabrica de mobilă care au fost unități reprezentative.
1989, decembrie – Comuniștii pleacă de la putere, cel puțin, oficial. Pentru orașul Siret urmează o perioadă tulbure și dificilă. Fabricile se închid sau falimentează, nesiguranța și haosul cuprind toate domeniile de afaceri. Abia după anul 2000 orașul începe să se revigoreze economic.
2020 – Orașul Siret devine un șantier al renașterii. Sunt demarate câteva zeci de proiecte cu finanțare Europeană, care vor asigura dezvoltarea urbei în mileniul III. Ca și în trecut, la Siret, pot fi întâlnite o multitudine de naționalități, care conlucrează în armonie și bună înțelegere.
